Perfectiunea?Un drum totdeauna deschis. E semanat cu cadavre. Si in ultimul ceas ranitii se ridica totusi ravnind inainte!

Zece persoane care isi exprima parerea in public sunt mai puternice decat sute de mii care tac!

Omul care are rabdare sa nu se razbune imediat, ori te iarta ori se razbuna cumplit!
Pentru a fi perfecta, ii lipsea doar un defect!

Exemplul nu este decat o oglinda inselatoare!

Au trecut mai mult de doua luni de cand am postat ultima pe blog. Nu stiu de ce, sincer, chiar nu realizez acum cum au trecut aceste doua luni. De aceea simteam nevoia sa fac o pauza si sa trag linie si sa vad ce am facut in acest timp, ce am invat, ce am pierdut si daca a meritat. Este  un moment greu pentru ca uneori, dupa ce tragi linia, aflii ca iesi pe minus. Ca nu ai castigat mai nimic in comparatie cu ce ai pierdut.

A venit proiectul la care am muncit  cateva luni bune impreuna cu o echipa minunata, cu oameni care mi-au devenit prieteni, cu care pot vorbi oricand orice. Nu mi-e rusine sa recunosc asta. Am castigat 10 prieteni. Oameni de care o sa imi amintesc chiar si anul viitor, si peste doi si peste trei.Pana aici chiar cred ca a meritat tot timpul pierdut; toate noptile nedormite, seminariile unde nu stii nici macar cand sunt.

Apoi a venit si scurta vacanta de 1 Mai care a reprezentat o excursie departe de tot. 4 zile in care am stat departe de toata agitatia din Bucuresti. Mai putin de muncitul la afise in Photoshop la 4 dimineata pentru proiecte ASER ) 7 ore la dus iar 12 ore la intors. Masini defectate in varful dealului, oaile ce te fugareau pe camp, tractoristii care se uitau ciudat cand intrai in crasma satului si cereai o apa plata sau un suc si iti raspundeau ca nu au decat Burger si Ursus, aglomeratie, intalniri neasteptate in benzinarie si multe multe altele.  Al doilea 1 Mai la rand petrecut cu cel mai bun prieten. Trebuie sa ma tin neaparat de cuvant de promisiunea: “La cat mai multe 1 Mai-uri ) “.

Apoi au venit niste saptamani ale caror inteles inca nu l-am deprins dar intr-un fel am inceput sa nu imi mai pese. Da, am fost foarte afectat si suparat cand am vazut oameni la care nu ma asteaptau care si-au oferit sprijinul si intelegerea am realizat ca am reusit ceva ce nu o sa imi poata lua nimeni: sa respect si sa fiu respectat de persoanele din jur. Asta e cel mai important. Respect pe care alte persoane nu o sa il primeasca niciodata. In schimb primesc cu totul altceva.De ce?  Sincer nu este intrebarea mea si nici macar nu sunt dispus sa caut un raspuns prea ea. Viata se intoarce cum nici macar nu realizezi.

A venit si Sesiunea, cu un esec ce nu era planificat iar pentru tipul de persoana ce sunt, foarte planificata si care doreste ca totul sa se intample cum este stabilit dinainte, acest lucru a contat foarte mult in balanta lucrurilor ce au urmat. Dar cum toate bine si rele s-a terminat si sesiunea normala si bineinteles ca vine acum si sesiunea de restante. Pentru ca da, exista si restante. Nu sunt acel elev care sa doreasca 10 pe linie pentru a obtine X burse de peste tot. No way!

Dar ce imi place la viata mea este ca mereu vin surprize cum ar fi mailuri ce anunta intalniri de clasa, intalniri de clasa la care nu credeai ca am sa mai fiu vreodata chemat. Dar am fost chemat si am putut sa las, lasam deoparte lucruri ce in trecut ne-au dezbinat ca sa putem pentru cateva ore sa stim sa zambim, sa glumim sa realizam ca intr-un nu ne-am schimbat deloc. Dar si pe alta parte ne-am schimbat radical. Sa fiu un an de facultate? Sau faptul ca am realizat ca asa cum eram noi 30 oameni intr-o clasa nu o sa mai fim niciodata? Ca Facultatea mare grandioasa nu se compara cu acel liceu care sta sa cada? Dar timpul trece si nu ne raman decat amintirile, amintiri care uneori te fac sa iti dea lacrimile cand te gandesti la greselile din trecut? Greseli care oarecum trebuiau facute pentru ca altfel nu eram aici.  Si sunt fericit unde sunt acum.

Ce urmeaza? Urmeaza multe plimbari prin tara: Timisoara, Sibiu, Tusnad si backpacking prin Europa vizitand astfel tari precum Ungaria, Austria, Franta, Germania, Elvetia, Italia. Toatea astea alaturi de o singura persoana. De persoana care conteaza. In primul rand urmeaza deconectarea de tot ce a insemnat acest an. Vreau doar sa dispar si sa imi fac ordine in ganduri sa imi dau seama daca ce am sa fac in continuare o sa fie de bine sau de rau. Who knows if even I cannot figure it out? I hope I will find out soon enough!

Cya wordpress blog!

Popularity: 1% [?]