Nestian Alex » Queen

…aruncând o privire spre rãsãrit, se hotãrî ..

Nestian Alex — Wed, 09 Jun 2010 09:50:22 +0000

… sã riste, sa isi ia inima in gat, sa işi facã bagajele pentru a zbura, nu numai cu gândul peste mãri şi ţãri sã vadã ce poate vizita, descoperi, invata ( poate mai mult despre el insuşi decât despre lucrurile inconjurãtoare). Privind in depãrtare, gandul ii zbura, aproape instantaneu, la faptul ca aceastã decizie care deşi pe loc pare una incredibil de uşor de luat poate ascunde in spate multe si multe urmãri.

Uşor uşor, nehotãrârea işi facea loc in mintea lui, întunecând-o transformându-i astfel sclipirea ochilor intr-o privire asemãnãtoare cu a unui nebun care, pe mãrginea prãpastiei, priveşte cu urã abisul si pãrcã vrea sa il atace, sa se rãzbune pe el. Nehotãrârea il facea sã realizeze cã toate lucrurile de care nu se va bucura in urmatoarele luni, obişnuinţele sale de ani de zile si intr-un fel si visele pregãtite pentru aceastã vara, care dacã ţinem cont de desfãşurãrile de “forţe” in ultimile luni, ar fi fost pline si savuroase, trebuie puse in balanţa cu tot ce capãtã prin aceastã aventura in care se pregateşte sa se imbarce si de abia, dupa ce balanţa se inclinã intr-o direcţie, sã ia o decizie. Complet opus modalitãţii in care a luat, el, aceastã decizie.

Stand, aşezat pe marginea stâncii, cu vântul suflandu-i prin par si prin cãmasa desfacuta la 3 nasturi, astepta o mânã. Una ori care sa il impinga ori una care sa il traga inapoi si sa ii ardã vreo doua palme dupa, pentru ca şi-a permis sa fie cuprins de indecizie. Surprinzãtor, aceastã mânã a venit, chiar repede şi i-a aplicat cel de al doilea tratament: ia ars douã palme pentru a-l trezi la realitate si de-al face sã inţeleagã cã decizia deja luatã nu mai poate fi intoarsã si trebuie, prin urmare, sã profite de acest lucru şi sã il facã cat mai interesant cu putinţã si sã se distreze la maxim.

Cartea pe care atâta timp a refuzat s-o deschida pentru a o descoperi, acum il urmãrea si ştia ca un moment dat, aceasta il va prinde din urma şi va fi nevoit s-o accepte si poate gheata se va topi si roca se va crãpa si .. continuarea il speria si prefera sã inchida ochii si sã scruture din cap, in speranţa ca acest gând ii va dispãrea. Prefera acum sã se gãndeascã la ce poate acum sã realizeze şi sã descopere in urmatoarele 101 zile decât la implicaţia acestora. Pe termen scurt, aceasta metoda ar putea sã dea rezultate. Dar pe termen lung? Nu este oare o strategie dezastroasã?

… intoarse astfel spatele la stanca ce domnea triumfalã deasupra oceanului ce se spargea cu putere in peretii acesteia, ocean din care soarele evadeze in intregime si reflecta maiestos in luciul agitat al apei, lãsând astfel toate gâandurile, idei, nehotãrârile sã dispara in ocean pentru un vas prãdat de piraţi … si paşea usor, pe drum bãtut de ataţia si in acelaşi timp de foarte puţini… pas dupa pas… povestea stãtea sã inceapã … sau sã se termine ..

Is he prepared to jump?

MMX XMM

Nestian Alex — Sun, 03 Jan 2010 22:05:36 +0000

Ce este greu? A se cunoaste pe sine. Si ce este usor? A da altora sfaturi.
Cea mai obisnuita minciuna este aceea pe care ne-o spunem noua insine.
Masca pe care unii oameni si-o pun poate fi mai esentiala si mai adecvata fiintei decat fata pe care o au.
Dezvata-te sa respecti fatada, pana ce n-ai vazut interiorul pentru ca el conteaza.
Stai departe de oamenii care iti micsoreaza ambitia. Oamenii mici intotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac sa te simti ca si tu poti deveni mare.

Se pare ca usor usor am intrat si in anul 2010. Ok, o sa sar peste introducere si peste textele tipice de inceput de an pentru ca mi se par inutile. Am realizat la ce a folosit blogul acesta; pe langa folosirea lui in anumite scrisori de argumentare. Timp de un an de zile, mai rar sau mai des am scris pe el ce simteam pe moment iar acum citind in urma, e ca si cum as vedea un film cu actiunile si sentimentele mele pe parcursul anului ce a trecut. Si nu a fost un an linistit si lipsit de evenimente. Nu pot sa mint, e placut. E chiar placut. Realizezi in felul acesta ce au insemnat anumite momente, atunci pe moment, in focul evenimentelor si ce lipsite de importanta si putere sunt ele acum.

Si nici acum nu inteleg ce a avut postul despre constiinta in el. Si acum ma uit la comentarii si la discutiile despre el si parca am senzatia ca toata rautatea din mine s-a concentrat in tastele ce au scris acel articol. Si oare, a banuit cineva cu adevarat ce am vrut sa imi scriu mie acolo? A banuit oare cineva ca nu era vorba de viitor desi timpul verbelor lasa sa se inteleaga acest lucru ci doar de o recunoastere inevitabila a trecutului? A lucrurilor pe care le-am facut pana in acest punct si ca “cadavrele” nu erau oamenii pe care aveam sa ii pierd in viitor ci oamenii de care m-am despartit in momente in care ei credeau ca totul e ok? Desi foarte bine ascuns in sufletul mea crestea dorinta arzatoare de a merge mai departe, de a ma dezvolta, indiferent de cost? Nu, atunci sa inteleg ca toate comentariile aduse la acel articol sunt nule?

Nu pot sa zic acum, mintindu-ma si pe mine si pe ceilalalti ca nu sunt multumit de modificarile produse si de schimbarile pe care am reusit cu o vointa de otel sa mi le aduc insumi. Multumit e oarecum destul de mult. Multumit pe moment pentru ca stiu ca eu pot mai mult si sunt dispus sa lupt in continuare pentru a progresa. Cea mai mare temere a mea? Plafonarea. In schimb anul trecut mi-a oferit sansa prin lungi discutii sa ma faca oarecum sa realizez ca desi unii oameni pot disparea din peisaj nu trebuie sa dispara din tine, mai ales persoanele care au insemnat ceva. Sunt intr-un fel convins ca desi eu eram bucuros de faptul ca nu sunt afectat si sunt cel ce intoarce spatele si merge cu pasi mari si cu spatele drept in necunoscutul pe care doream sa il cuceresc nu ar trebui sa uit ca in spate lasam mereu persoane pe care le-am ranit si poate le ranesc si acum. Nu inteleg de ce am simtit nevoia sa ma mandresc fata de propria mea persoana ca pot pleca fara sa clipesc si fara sa privesc inapoi? De ce cand a fost cazul sa fiu nevoit sa fac din nou acest lucru am fost incapabil?

Tot nu pricep de ce nu vreau si nici nu pot sa regret ce am facut. Mi-as dori sa pot spune si eu in unele cazuri ca imi pare rau si ca regret ce am facut, ce am zis, ce am facut lumea din jur sa treaca prin sau orice altceva. Si chiar sa insemne ce spun, adanc in sufletul meu. Dar mereu predomina la mine sentimentul ca daca sunt ok cu ce sunt acum inseamna ca tot ce am facut in trecut a fost necesar sau sentimentul ca niciodata nu trebuie sa regreti ce ai facut pentru ca in acel moment ai avut o decizie de luat: sa faci sau sa nu faci. Si daca ai ales sa faci un lucru inseamna ca sigur ai avut si motivele ce te-au determinat sa faci acest lucru. Nu regret nimic din anul ce a trecut desi acum, cand ma uit in stanga mea si in dreapta vad ca sunt persoane care acum ceva timp le consideram niste persoane groaznice. Unde sunt persoanele celalalte? Alte persoane pe care le-am pierdut din cauza drumului? Si de ce acum simt totusi ca a fost mai bine sa urasc o persoana inainte de a realiza cat de valoroasa este?

Pentru ca poate este mai bine asa. Pentru ca asa drumul este altfel. Nu este drumul tipic, care incepe cu calitatiile si ajungi sa ii vezi defectele; este cel atipic in care incepi cu defectele si cu ura si ajungi usor usor sa trimiti la plimbare norii care iti intunecau gandirea si sa realizezi ca nu e totul asa rau si ca acea, acele persoane au si calitati. Si asa totul devine de la inceput altfel. Probabil ca aceasta concluzie se poate aplica si la intrebarea de mai sus.

Realizez ca am tot folosit acest blog doar ca o modalitate de a-mi pune mie insumi intrebari pentru a ma face sa realizez importanta anumitor lucuri ori de a sublina greseli sau de a recunoaste ce nu doresti altfel nu as recunoste nici sub tortura. Cred ca niciodata nu mi-a trecut prin cap sa imi fac blog pentru altceva in afara de a-l transforma intr-un jurnal. Da, un jurnal public are si unele avantaje. Ca poti transmite intr-un mod indirect persoanelor din jurul tau, care daca te cunosc pot citi si printre randuri, ceva ce nu ai avea curaj altfel sau fata in fata. Sper ca acele persoane sa citeasca si acum …

Tragand linie dupa ultimile 12 luni pot spune ca au fost unele dintre cele mai interactive, distractive, provocatoare si satisfactiile aduse pe toate planurile au fost enorme. De aceea, am sa repet ce am scris si mai sus, fiind multumit de aceste lucruri nu pot sa regret nimic. Vreau sa traiesc cu senzatia ca a fost bine ce am facut si ca am avut motivele care la acel moment m-au convins. Si aici ma refer la tot, absolut tot ce am facut anul trecut.

Why sometimes I feel that I am surrounded by ice?

Knowing Me

Nestian Alex — Mon, 07 Dec 2009 22:08:35 +0000

Fur si eu un post de pe blog-ului Piticului Atomic aka Mara aka 0010001101 pentru ca mi s-a parut foarte tare si intrebarile diverse si funny

Cat e ceasul?
23:58
Numele tau este?
Alex
Porecla?
Nesti, Bobby, Bobbic, Alex
Ai tatuaje?
Oarecum
Culoarea ochilor?
Caprui
Locul in care te-ai nascut?
Pitesti
Mancare favorita?
Orice friptura
Ai fost vreodata in USA?
Yep
Ai infasurat vreodata pe cineva cu hartie igienica?
Oh yes
Ai iubit pe cineva atat de mult incat sa-ti vina sa plangi?
Din pacate da
Ai fost implicat in vreun accident de masina?
Da, de doua, fara victime umane
Crutoane sau bacon?
Crutoane
Zi favorita din saptamana?
Lunea
Restaurant favorit?
Tratoria Il Calcio
Ce sport iti place sa urmaresti?
Fotbal
Bautura favorita?
Whisky
Inghetata favorita?
Delta BEST
Walt Disney sau Warner Bros?
Walt Disney
Restaurant fast food favorit?
Dristor Kebab sau Iskender
Ce culoare are dormitorul ta?
Alb cu Gri
De cate ori ai copiat la vreun examen?
Intreaba-ma de cate nu am copiat
In care magazin ai fi cheltuit toti bani de pe card?
Massimo Dutti
Ce faci de obicei cand te plictisesti?
Xbox sau Carte
La ce ora mergi la culcare?
Intre 3 si 4 dimineata
Ce program tv nu pierzi niciodata?
None
Ultima persoana cu care ai luat masa la restaurant?
Prietena
Ce asculti in momentul asta?
Margineanu : A fost o data
Care e culoarea preferata?
Negru
Mare sau lac?
Mare
Cate tatuaje ai?
None, oarecum
Ai ramas vreodata fara benzina la masina?
Din fericire nu
Ce preferi pisica sau catel?
Niciunul
Ce anotimp preferi: vara sau iarna?
Toamana
Esti solo?
Nu
Esti indragostit de cineva?
Da
Cit e ceasul?
00:02

Colours of Fall

Queen takes down the pawn

Nestian Alex — Sat, 14 Nov 2009 20:29:59 +0000

Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu!
Frumusetea scapa cuvintelor care vor s-o cuprinda.
Speranta este toiagul indragostitilor.
There are three constants in life: change, choice and principles.

Incep usor usor sa imi amintesc ce sentiment placut era anul trecut cand scriam pe blog si chiar incercam sa imi pun exact gandurile aici. Nu spun ca nu a avut si parti rele acest lucru dar consider ca a avut mai multe parti bune. Acum ma simt din nou la fel, am acelasi entuziasm de a scrie pe blog, pe care si acum il consider fix un jurnal privat/public, in care sa pot spune anumitor lucruri pe nume.

Ultima saptamana mi-a oferit sansa sa privesc problemele trecutului si din postura de outsider, mi-a oferit sansa de a le putea privi si de pe partea opusa a baricadei. Chiar imi doream acest lucru, era momentul pentru ca pentru prea mult timp am refacut greselile trecutului, greseli pe care mi-am jurat sa nu le mai fac si la facultate. Pentru ca pentru prea mult m-am lasat orbit de lucruri din afara. Nu zic ca a fost bine sau a fost rau. A fost cum a fost doar ca acum a fost momentul in care a trebuit sa nu mai ascund in spatele cuvintelor neadevarate si a gesturilor complet nelalocul lor si sa stau alaturi de persoana si pur si simplu, sa vorbesc. Atat, sa vorbesc.

Sunt foarte bucuros ca am reusit sa pun cartile pe masa. Pentru ca am aflat lucruri ce trebuiau aflate acum multisor timp, lucruri pe care nu vroiam sa le aud dar si foarte multe lucruri pe care mi-as fi dorit sa le aduc acum ceva timp. Dar mai bine tarziu decat niciodata. Acum chiar pot spune ca tot ce s-a intamplat la sfarsitul anului I a fost poate pentru binele mele. Totul anul trecut m-a invatat foarte multe. M-a invatat sa apreciez altfel anumite persoane si munca lor, am invatat sa muncesc mult mai mult decat as fi crezut ca voi fi nevoit. De asemenea si ultima saptamana m-a invatat foarte multe.

Am invatat acum ca asa este cel mai bine in orice situatie. Am inteles ca este excelent sa poti spune persoanei in fata direct adevarul fara sa te invarti in jurul cozii, sa ii spui ce crezi si ce simti. Sansele cresc considerabil. Am realizat ca vorbitul direct in fata unei persoane nu era asa de infricasator precum il credeam.

Am ales sa experimentez saptamana, sa incerc tot felul de nazbatii pe care in trecut am refuzat sa le fac. Nu stiu de ce acum povestea este alta si nici nu stiu cum va continua povestea pentru ca pentru prima nu mai vreau sa stiu. Am vrut sa incerc in loc sa renunt. Lucru cu care poate eram obisnuit prea mult in trecut. Dar trebuie sa recunosc acum, ca imi este frica de momentul in care va trebui sa ma decid, sa ma decid ca e momentul sa aflu in ce directie s-o apuc. And yet again, for the first time, the decision is not mine to take. I am just a pawn in front of the Queen, in front of her. Just a pawn. So dear Queen, what would the pawn’s fate be?

The Gate of Life