Totul a inceput intr-o zi de Luni la ora 6:45 cand am luat la fel InterCity-ul spre Timisoara. Nu aveam nicio asteptare referitoare la acest mic sejur. Stiam doar ca vor fi studenti din 20-30 tari si ca voi fi la un workshop de Fotografie. Atat tot stiam. Oare aceste asteptari foarte scazute au fost bine venite sau nu? A fost un lucru foarte bun asta pentru ca a fost primul proiect international in care am fost acum pe toate le voi compara cu acesta. Imi pare rau pentru proiectele viitoare pentru ca acesta a fost super si mi-a placut la nebunie

Ce am observat cat am stat in Timisoara este ca exista, intr-adevar, o diferenta intre marile orase ale Romaniei. Nu vorbesc aici de diferenta propriu zisa intre orase pentru ca si acest lucru exista dar despre asta o sa vorbesc ceva mai tarziu Oamenii din Timisoara se pare ca au un alt ceas biologic despre care functioneaza zi de zi. Sunt foarte calmi si foarte delasatori in sensul 50/50. Nu ii deranjeaza deloc sa intarzie si problema e ca pentru mine, cel putin, din Bucuresti mi se pare foarte ciudat pentru ca noi avem un altfel de stil de viata, un stil de viata foarte activ si alert, alergatura de dimineata pana seara, de la metrou la troleu, de la facultate la terasa, mereu alergi si mereu vrei sa fii la timp pentru ca la noi niciodata nu stii ce se poate intampla si sa intarzii: sa pice antenele de la troleu sau sa blocheaza o blonda intersectia si apoi sa stai vreo ora pana sa treci de semafor. Aici am dat niste exemple banale pentru ca ar fi foarte greu sa explic in cuvinte diferenta dintre Bucuresteni si Timisoareni. Diferente exista dar toata lumea a stiut sa treaca peste si sa se distreze

Asta a fost cel mai important lucru saptamana aceasta. Am realizat ca poti imediat sa te imprietenesti cu persoane pe care le cunosti pe loc. Cu persoane cu care nu credeai ca ai ceva in comun. Uite acum, am aflat ce am avut in comun, IswinT, o saptamana impreuna in camere comune si foarte simplu si usor ne-am imprietenit si acum asteptam toti cu nerabdare sa ne revedem in Bucuresti.

Ca sa revin la proiect, proiectul a fost perfect gandit, ideea este geniala in schimb mereu socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Sunt sigur ca pe hartie festivalul parea perfect dar cand a fost timpul sa fie pus in practica si demarat au inceput sa se vada pe aici pe acolo crapaturile. Singurul lucru pe care il pot transmite echipei de organizatori: cel mai important lucru este sa stiti sa comunicati si dati mai departe informatie. Este foarte fustrant pentru participanti sa nu stie niciodata ce urmeaza. Nu este ok sa nu stii ora la care pleci acolo, ce faci acolo, unde e petrecerea X. Nu este ok nici sa nu se comunice intre membrii coordinatori. Nu este profi sa se observe cum organizatorii discuta intre ei pentru ca unii stiu ce este de facut, ce urmeaza in timp ce ceilalalti nu stiu.

In rest nu pot sa reprosez nimanui nimic pentru ca restul a fost foarte bine. Am avut sansa sa cunosc de aproape cativa dintre organizatori care mi-au castigat respectul si toata stima si de abia astept sa vin din nou in Timisoara pentru a putea sa ies cu ei si sa mai vorbim

Asadar, spun cu mana pe inima ca aceasta saptamana a fost una dintre cele mai frumoase din aceasta vara. SI inca nu s-a terminat vara…

La partea de traditionala ca niste gazde onorabile ce suntem noi ne-am plimbat strainii prin Muzeul Satului Banatean si i-am servit cu mancaruri de ale noastre. Acum cat de mult le-o fi placut asta nu am cum sa spun Important e ca le-am aratat.

Partea cea mai funny a proiectului a fost cea de seara si anume International Night. De ce a fost atat de funny si distractiva? Fiecare tara a avut 10 minute sa isi prezinte tara cu un filmulet sau muzica si apoi a avut un stand unde ne servea cu bautura si mancaruri traditionale. Asadar Aysyl din Azerbajian ne-a servit cu un delicios vin rosu (m-am lins pe buze dupa el), Katia din Rusia ne-a invatat cu adevarat ce inseamna o vodca tare. Cea mai tare faza a fost la standul Romaniei cand vin vreo 2-3 italieni care se lauda ca ei beau alcool si ii sparg pe toti. Ne-am oferit sa le dam un paharel minuscul de palinca de Bihor. Ei, domne, ce pui doar atat? Toarna acolo fara mila!!. Bine, si am turnat. Au dat ei totul pe gat si sa ii vezi dupa plangand in genunchi langa standul nostru ca i-am otravit Haha.. in you face !!

Si acum trebuie sa ghiciti…ce am facut dupa ce toate prezentarile, mancatul si bautul s-au terminat? Bineinteles, am dat drumul la muzica si am pus-o de o petrecerea in Casa Studentilor din Timisoara, in holul mare, undeva pana pe la 4 dimineata.

PS : Doua clipuri geniale oferite de italieni.

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Pe urma a venit momentul mersului in studioul de fotografie pentru a ne pune in valoarea talentul nostru imens. Am avut vreo 3 ore si un pic la dispozitie si s-au scurs instantaneu. Aveam senzatia ca doar facusem 2-3 cadre cand deja Alexa ne spunea ca a trecut tot timpul A fost un sentiment foarte tare, sa poti sa controlezi totul din studio, de la pozitia modelului, la lumina, la accesoriile din zona. Damn, i want more and more and more!

In fine, a urmat una dintre cele mai tari petreceri la care am fost vreo data Pool party. Am avut toata Baza Sportiva Nr.2 Politechnica la dispozitie pentru a ne distra in apa si pentru a dansa pana pe la 3-4 dimineata ca niste party animals. Atmosfera era geniala. Muzica, toata lumea sarea in apa si dansa pe aici pe acolo, se faceam piramide din 10-20 oameni prin apa. Totul era ca intr-un vis Dupa ora 12 toata petrecerea s-a mutat la barul de la etaj de la piscina si petrecerea a continuat acolo.

PAAAAARTY ISWINT!!

Condoleante.

http://media.tion.ro/bildserie/tion/ISWINT_in_doliu__O_tanara_si_a_pierdut_viat/index.shtml

Prima oprire a fost in drum spre Deva, in parcarea unui hotel pentru a lua micul dejun (ne-au oferit pachetele cu 2 sandwhicuri si un mar) si a bea o gura de cafea. Yey, Starbucks again

Din pacate cand am ajuns la cetatea din Deva am constat ca era inchisa dar ne-am multumit cu privelistea superba de pe varful dealului, de unde am avut sansa sa facem o sumedenie de poze

After that, am vizitat castelul Corvinilor, o superbitate, de la design la istorie. Ne-am putut plimba prin curtile interioare, o parte din camere. Prea putine pentru cat s-ar putea realiza cu un asemenea castel

In drum spre Sarmisegetuza am trecut rapid si pe la o rezervatie de zimbrii ca intr-un final sa ajungem la obiectivul final si anume capitala Daciei, capitala noastra, Sarmisegetuza.

Tot ce a salvat toata ziua a fost distractie pe care am avut-o alaturi de prieteni, de glumele din autocar si statul la pozat peste tot unde mergeam Suuuuuper Asta inseamna cu adevarat IswinT, ca sa fiu si eu in tot cu cei de pe aici

Felicitari.

PS: Unii dintre organizatorii trebuie sa invete ca atunci cand un participant iti spune ca ceva nu e bine nu ii spui “Din partea mea poti sa ramai pe aici”.

ps: moni poni

Asa, dupa asteaptat vreo 15 min prin statiile de RATT intr-o caldura imbecila am ajuns la Iulius Mall Timisoara. Jos palaria pentru arhitect. Este un mall deosebit, terase in aer liber pe la etaje, o intrare grandioasa (prima poza de mai jos). Concursul in sine nu a fost nimic deosebit, mult tam tam pentru mai nimic pentru ca task-urile era foarte ambiguu scrise si supervisorii care erau cu fiecare echipa nu stiau mai niciodata sa iti explice ce mai anume trebuie sa facem. Dar, dupa 3 ore de alergat prin mall am reusit sa nu iesim pe ultimul loc. Am iesit pe penultimul .

Dupa aceea hai fuga pana la masa, apoi o pauza de 10 minute si apoi fugi la workshop care este in cladirea Universitatii De Vest, Facultatea de Automatica si Calculatoare ( la vreo 20 minute distanta). Da, in sfarsit am invatat ceva f interesant

Apoi da si fugi pana la masa. Dupa ce ca eram de 10 ore pe drumuri si nu am stat locului nu am avut timp nici sa mergem la WC a trebuit sa mergem la IswinT Parade unde fiecare trebuia sa fie imbracat in costumatia traditionala tarii. Partea draguta e ca am defilat de la camin in Piata Unirii pe strada cu escorta de politie That was nice. Pentru ca majoritatea chiar si-au dus ceva in care sa defileze asadar ca Romania a fost salvata. Oricum organizatorii au avut costume inchiriate asa ca toti erau costumati in cam aceelasi gen de ie

Acum am ajuns de abia in camera si toata lumea e rupta.. asteptam cu nerabdare ziua de maine, Day 3 care este one day trip la Deva sa vizitam orasul si cetatea. Zvonurile umbla ca pranzul il avem sus la cetate Yey.

PS: Iar Dodo este foc si para din cauza anumitor “fete” de prin diverse tari care misterios infunda….cada… dupa fiecare dus. Nu stie nimic cum, de ce, cu ce dar se infunda.

Bye bye Blog.

Vad si eu ptr prima data un parteneriat inteligent la un proiect: parteneriat cu Starbucks care ne ofera in fiecare dimineata cafea la discretie (caaaaataaaaa vrei) si nu numai un tip ci mai mult : cu lapte, vanilie, caramel, alune sau black coffee.

After that, a fost dechiderea proiectului, pe o scena superba in Parcul Rozelor din Timisoara unde organizatorii au prezentat proiectul (exista proiecte similare in 10 tari din Europa, urmatorul fiind in Belgrad), ne-au spus ce urmeaza si apoi bineinteles a trebuit sa bem o cafea in frumusetea de Piata Unirii din Tim.

Acum .. in camera… astept sa se stranga lumea pentru workshop-ul de fotografie.

Later edit 21:47 Marti: Asadar, la workshop vom merge cate 3 ore in fiecare zi intr-un studio unde leader-ul de seminar ne va pune la dispozitie toata aparatura si modele (fete ) pentru a le face poze oricum dorim noi si apoi va trebui sa alegem o poza sau doua (cea mai buna) pentru expozitia de final care va fi in Iulius Mall in ultima zi de stat azi.

Acum lumea se pregateste pentru party si pe moment ce inainteaza saptamana am sentimentul de deja-vu. De ce? Pai petrecerea de inceput este pe tema “Retro Party”, fiecare participant va fi “ingerasul” cuiva extras la sort. Hmm, de ce mi se pare asa de cunoscut totul? Pentru ca imi aminteste de inceputul anului trecut in ASER. Ce timpuri..ce timpuri..

Sunt camere de camin ale Politechnicii Timisoara cu cate 6 paturi dar in care suntem “campati” doar 4. Si neaparat 4 de diferite nationalitati. Momentan doar Paul, un lituanian, a venit dintre cei 3 colegi de camera ai mei. Si in camerele de langa stau italienii cu care am baut aseara bere la metru. Lor chiar le place Tuborg, strange isn’t that?

Am vizitat centrul orasului, parcurile si am fost socant cat de frumos poate fi un oras si cat de bine sa fie intretinut..

More to come … and now begins the Timisoara Day 1.