… sã riste, sa isi ia inima in gat, sa işi facã bagajele pentru a zbura, nu numai cu gândul peste mãri şi ţãri sã vadã ce poate vizita, descoperi, invata ( poate mai mult despre el insuşi decât despre lucrurile inconjurãtoare). Privind in depãrtare, gandul ii zbura, aproape instantaneu, la faptul ca aceastã decizie care deşi pe loc pare una incredibil de uşor de luat poate ascunde in spate multe si multe urmãri.

Uşor uşor, nehotãrârea işi facea loc in mintea lui, întunecând-o transformându-i astfel sclipirea ochilor intr-o privire asemãnãtoare cu a unui nebun care, pe mãrginea prãpastiei, priveşte cu urã abisul si pãrcã vrea sa il atace, sa se rãzbune pe el. Nehotãrârea il facea sã realizeze cã toate lucrurile de care nu se va bucura in urmatoarele luni, obişnuinţele sale de ani de zile si intr-un fel si visele pregãtite pentru aceastã vara, care dacã ţinem cont de desfãşurãrile de “forţe” in ultimile luni, ar fi fost pline si savuroase, trebuie puse in balanţa cu tot ce capãtã prin aceastã aventura in care se pregateşte sa se imbarce si de abia, dupa ce balanţa se inclinã intr-o direcţie, sã ia o decizie. Complet opus modalitãţii in care a luat, el, aceastã decizie.

Stand, aşezat pe marginea stâncii, cu vântul suflandu-i prin par si prin cãmasa desfacuta la 3 nasturi, astepta o mânã. Una ori care sa il impinga ori una care sa il traga inapoi si sa ii ardã vreo doua palme dupa, pentru ca şi-a permis sa fie cuprins de indecizie. Surprinzãtor, aceastã mânã a venit, chiar repede şi i-a aplicat cel de al doilea tratament: ia ars douã palme pentru a-l trezi la realitate si de-al face sã inţeleagã cã decizia deja luatã nu mai poate fi intoarsã si trebuie, prin urmare, sã profite de acest lucru şi sã il facã cat mai interesant cu putinţã si sã se distreze la maxim.

Cartea pe care atâta timp a refuzat s-o deschida pentru a o descoperi, acum il urmãrea si ştia ca un moment dat, aceasta il va prinde din urma şi va fi nevoit s-o accepte si poate gheata se va topi si roca se va crãpa si .. continuarea il speria si prefera sã inchida ochii si sã scruture din cap, in speranţa ca acest gând ii va dispãrea. Prefera acum sã se gãndeascã la ce poate acum sã realizeze şi sã descopere in urmatoarele 101 zile decât la implicaţia acestora. Pe termen scurt, aceasta metoda ar putea sã dea rezultate. Dar pe termen lung? Nu este oare o strategie dezastroasã?

…  intoarse astfel spatele la stanca ce domnea triumfalã deasupra oceanului ce se spargea cu putere in peretii acesteia, ocean din care soarele evadeze in intregime si reflecta maiestos in luciul agitat al apei, lãsând astfel toate gâandurile, idei, nehotãrârile sã dispara in ocean pentru un vas prãdat de piraţi … si paşea usor, pe drum bãtut de ataţia si in acelaşi timp de foarte puţini… pas dupa pas… povestea stãtea sã inceapã … sau sã se termine ..

Is he prepared to jump?

Popularity: 83% [?]